Boldogulnál a nyolcadikosok képességvizsgáján román nyelvből? Teszteld!

A tárgyat speciális tanterv szerint tanuló magyar tagozatos diákoknak összeállított mintafeladatokból válogattunk össze néhány példát, amelyeket csak minimálisan módosítottunk a kvíz kedvéért.

Ezeknél a feladatoknál mindössze annyi a dolgod, hogy figyelmesen elolvasod a megadott szöveget, majd az ehhez kapcsolódó kérdéseknél bejelölöd a szerinted helyes választ. Egyszerűnek tűnik, de ezzel is sok mindent lehet tesztelni: a szövegértést, a figyelmet, nyelvtani ismereteket stb.

A maximális 90 pontból egyébként csak 34-et lehet összegyűjteni ezekhez hasonló feladatokkal, amelyeknél nem kell fogalmazni, csak ki kell választani a helyes választ vagy be kell írni a megfelelő szavakat, ezek megoldása tehát édeskevés az 5-öshöz. A vizsgán ugyanakkor nem lehet megbukni, de fontos az eredménye, mert ettől függ, hogy a tanuló melyik iskolában és melyik osztályban lesz középiskolás.

Iepurașul, foarte mic și incredibil de speriat, de se cutremura până în vârful urechilor, a dat prima dată cu ochii de Matei din fundul unei plase de rafie. Probabil că a văzut capul băiatului apărând deasupra sa ca o uriașă planetă a veseliei, cu ochii migdalați și gura lățită. Pentru o clipă destul de lungă a rămas nemișcat. Atunci, inima bietului animal stătuse în loc. Cumva, într-un mod inexplicabil, iepurașul nu s-a mai temut din clipa aceea. Mai sus de el i se arătase chipul celui despre care instinctul îi spunea că îi va fi protector, prieten iubitor și tovarăș de pozne nesfârșite în vara care tocmai începuse. Când băiatul a băgat mâna în plasă, cu degetul arătător întins, iepurașul, care în doar câteva minute avea să fie botezat Țupi, și-a lungit gâtul pentru a veni în întâmpinarea degetului, mișcând curios nasul.

În seara aceea, ca și în toate celelalte seri care au urmat, Matei a dormit cu iepurașul Țupi în gând. I-au interzis să doarmă cu el în pat mai întâi mama și, apoi, amândoi bunicii, după ce a ajuns la ei. A putut totuși să-i vorbească până târziu în noapte, spre disperarea Crinei, care era pătrunsă de simțul datoriei, căci începuse pregătirea pentru Bac și își făcuse un program de studiu riguros.

Dacă în urmă cu două zile nici prin gând nu i-ar fi trecut că s-ar putea atașa de un iepuraș, după surpriza total neașteptată a părinților nu-și mai putea imagina vacanța de vară decât în compania lui Țupi. Nici nu se gândea să se despartă de el!

Au făcut drumul cu mașina doar bărbații: tata, el și iepurașul. Pe bancheta din spate a Daciei, Matei a stat tot drumul cu nasul lipit de geamul din stânga, strângându-l pe Țupi în brațe. A stat așa aproape patru ore, a stat chiar și în timpul scurtei pauze obligatorii. S-a temut să iasă, ca nu cumva iepurașul să scape, să fugă printre copaci și să nu mai știe să se întoarcă la el.

Bunicii îi așteptau în fața casei.

Moșulică s-a dus întâi la Vlad. I-a întins mâna, s-au salutat bărbătește. A întins apoi mâna spre nepot.

— Scuze, bunicule, dar nu pot, a zis Matei, ocrotind în continuare iepurele mic și speriat în brațe.

— Hai, dă-l la mine, i-a zis Vlad și aproape l-a smuls pe Țupi din brațele fiului său.

— Bun venit, nepoate! a salutat ceremonios Moșulică, întinzând din nou mâna.

— Dar pe cine ai adus la noi, Matei? a întrebat bunica, luând iepurașul.

— Îl cheamă Țupi! a exclamat băiatul. Țupi, hai la mine, a zis imediat și s-a întins grăbit după el. Matei l-a dus pe Țupi în casă. A intrat cu el în camera de la stradă. L-a pus pe pat doar după ce a tras ușa după el și s-a asigurat că este închisă bine. Le-a fost greu bunicilor, și în special lui Moșulică, să înțeleagă că vor trebui să-l lase pe Țupi să doarmă în casă.

— La voi acasă, la apartament, mai înțeleg, a zis bunicul, că nu aveți altă variantă. Dar aici are toată curtea la dispoziție, Matei, aici poate să alerge cât îl țin picioarele. Ar fi mai fericit afară.

— Va trebui să te ocupi tu de el, s-a întors Vlad spre fiul lui.

Băiatul a promis că așa va face. Se va îngriji să aibă mereu morcovi gustoși, varză, coji de cartofi și toată iarba pe care o putea ronțăi. Bunicul avea dreptate într-o privință. Aici aveau la dispoziție nu numai curtea, ci și grădina. Asta însemna mișcare, sigur, dar, mai mult decât atât, însemna legume proaspete, însemna multă iarbă verde, grasă și zemoasă. Matei avea de gând să transforme locul acela într-un rai pentru Țupi.

— O să-ți placă aici, să vezi ce mult o să-ți placă, l-a auzit tata șoptind în seara aceea, târziu. Vlad a adormit și Matei încă mai vorbea. A vorbit în șoaptă, construind scenariul unei veri perfecte, alături de prietenul perfect.

(după Mircea Pricăjan, Murmur)